Adrian Păunescu a fost un suporter împătimit al Universităţii Craiova, club la care a deţinut funcţia de preşedinte de onoare.
Poetul s-a apropiat de formaţia din Bănie la începutul anilor ’70. Fiind în anturajul fostului ministru de externe, Ştefan Andrei, el a venit alături de acesta la Craiova înainte ca alb-albaştrii să câştige primul lor titlu, în 1974, şi a ajutat la crearea marii echipe de la începutul anilor ’80, „Craiova Maxima“.
Păunescu s-a implicat şi la echipă. Puţini ştiu că poetul a fost cel care l-a convins pe marele Dobrin să lase Piteştiul natal şi să semneze în 1974 cu Universitatea.
„Adrian Păunescu este cel care l-a convins pe Dobrin să vină la Universitatea. Noi ştiam că el este de neclintit de la Piteşti. Dobrin a ajuns în Craiova, a primit o sumă consistentă de bani la acea vreme, 50.000 de lei, şi a semnat cererea de transfer pentru Universitatea, acceptând chiar să stea doi ani fără să joace, deoarece FC Argeş nu a fost de acord cu plecarea lui din Piteşti. Aşa era regulamentul atunci“, a povestit mentorul Craiovei Maxima, Corneliu Andrei Stroe.
Aducerea lui Dobrin la Craiova s-a petrecut într-o noapte, o echipă de muncitori aducând de la Piteşti mobila fotbalistului. Până la urmă, fostul mare jucător al României nu a apucat să debuteze la Ştiinţa, revenind peste trei luni la FC Argeş.
Ştefănescu, făcut libero la sugestia sa
O altă mutare marca „Adrian Păunescu“ a fost reprofilarea lui Costică Ştefănescu. În 1975, poetul asista de pe bancă, alături de antrenorul Teaşcă, la un amical cu Nitramonia Făgăraş.
„S-a iscat un conflict între Teaşcă şi Deselnicu, ultimul nerespectând indicaţiile tactice. Şi atunci Păunescu i s-a adresat lui Teaşcă: «Scoate-l pe Deselnicu! Bagă-l pe Ştefănescu». Nea Titi s-a conformat şi aşa am fost trecut ca libero, post pe care am jucat
