"Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic" NICHITA STANESCU Acum de Craciun sa citim o colinda si apoi sa urmarim comentariul facut de un mare maestru hermeneut: "Ia ascultati si nu dormiti/Dimineata lui Craciun/ Ca nu-i vreme de dormit/Ci-i vreme de impodobit/Cu podoabe de argint/Sus in inaltul cerului/Este o sfanta de chilie/Cu peretii de tamaie si pragul de marmurie/Intr-insa cine slujeste/Doamna care ne iubeste/Cu fiul cel ce ne ocroteste/ Scoala Doamne slugile/Ca se incep slujbele/ Asta rugaciune sfanta/Cine sade si-o asculta/Dumnezeu mult ii ajuta... Si acum comentariul lui Vasile Lovinescu: "Colindele izbesc prin parfumul lor mitologic. Se simte un mit crestin care se leaga de o traditie ancestrala, in speta la noi traditia hiperboreana, printr-o veriga intermediara care este Maica Domnului, pentru ca sade in centrul boltii ceresti unde se afla Ochiul lui Dumnezeu in triumghiul sau inscris in cerc. Acest varf al Domnului, antecamera a Cerului Suprem, este sfanta de chilie, un istm, o poarta stramta care desparte si uneste cele de sus si cele de jos. Acest istm este desemnat in alta colinda ca fiind o chilie cu ferestre de anglie. Sensul literal, Anglia, este absurd si incomprehensibil. E mult mai semnificativ sa socotim ferestrele de anglie ca fiind unghiulare ascendent asa cum sunt ferestrele mai tuturor bisericilor din secolele XV-XVl romanesti. Peretii de tamaie din incantatia Maicii Domnului si a ingerilor devin un fum ascudent care iese prin ferestrele triunghiulare devenite astfel hieroglife geometrizate... ferestrele de anglie sunt istmuri care mijlocesc si transforma in eter lumina rugaciunilor din chilie spre Domnul Cerului si reintoarcerea acestei lumini in chilia initiala"... O sa spuneti: Ce au toate aceste cuvinte sofisticate cu vechile noastre colinde traditionale, taranesti, sursa de impacare si linistire