Suntem, de la inceputul lui 2009, in "Anul Darwin" (200 de ani de la nasterea savantului si 150 de la publicarea Originii speciilor). Ministerul Educatiei a facut, se pare, un gest rational si a reintrodus studiul teoriei evolutioniste in materia de biologie a clasei a VIII-a. Anul trecut, acest capitol fusese inlaturat, presupun, la presiunea Bisericii, iar un functionar al ministerului, chestionat atunci, a raspuns ca evolutionismul se studiaza "implicit"!
Adevarul este ca nu exista nicio alta teorie stiintifica importanta care sa fi fost si sa fie in continuare contestata cu mai multa vehementa in cercurile pseudospecialistilor si mai ales in cercurile religioase decat teoria lui Darwin. Ce om serios, ce Biserica, ce teolog s-ar gandi sa nege existenta electronilor, teoria cuantelor ori relativitatea lui Einstein? Cine ar contesta existenta gaurilor negre si chiar a Big Bang-ului? Paradoxul e, totusi, explicabil: se pare ca o viziune religioasa se poate concilia relativ usor cu fizica moderna, cu astrofizica, ba chiar poate iesi intarita din aceasta confruntare. Pe putini ii mai sperie, astazi, cu adevarat imensitatea spatiala si temporala a Universului (asa cum se intampla, totusi, pe vremea lui Galilei si Pascal); ba chiar exista un mijloc teoretic de a crea omului un loc nobil in el: asa-numitul "principiu antropic". Acesta spune, in esenta, ca simplul fapt ca discutam aceasta problema ar dovedi ca lumea a fost alcatuita astfel incat sa existam noi, fiinte care sa o discute.
Lucrurile stau mult mai putin favorabil noua cu teoria lui Darwin si mai ales cu nucleul ei dur - selectia naturala. Daca suntem produsul hazardului si al necesitatii - cum scria Jacques Monod -, hazardul mutatiilor genetice si necesitatea oarba a selectiei pentru supravietuire -, orice "inteligenta ecosistemica" se evapora. Actorii isi joaca rolul lor fara regizor si fara au
