In mod normal, spatiul acestei rubrici era dedicat in aceasta saptamana „Ultimului Rege al Scotiei“, un film in care Forest Whitaker face un rol de zile mari, ce i-a adus deja Globul de Aur pentru cel mai bun actor si, cel mai probabil, ii va aduce si Oscarul.
Sunt convins ca iubitorii de film il vor vedea oricum, cu sau fara recomandarea mea, asa ca va semnalez un film care prezinta un ridicat grad de risc de a trece neobservat printre atatea oscarizabile.
Desi pelicula se adreseaza maselor largi de spectatori, cu varste cuprinse intre 10 si 90 de ani, cei mai bucurosi vor fi aceia care au boala pe James Bond.
Si asta pentru ca, desi personajul OSS 117 a aparut cu ceva vreme inaintea primului Bond, fiind protagonistul unei serii de cateva filme, pana prin anii ’70, „Cuibul spionilor“ este o pastisa acida si extrem de amuzanta la adresa celebrului agent secret.
Interpretat de un cvasi-necunoscut, ca de altfel intreaga distributie, Hubert Bonisseur de La Bath, alias OSS 117, nu are in comun cu omologul sau britanic decat aspectul fizic (intamplator sau nu, Jean Dujardin seamana leit cu Sean Connery).
In rest, numai „calitati“: prost de bubuie, mitocan, misogin, paralel cu tot ce se intampla in jurul sau.
Trimis in Egipt sa ancheteze moartea suspecta a unui cres-cator de pui si sa reinstaureze pacea in Orientul Mijlociu (sic!), eroul nostru intra in toate belelele posibile si este la un pas de a fi executat pentru gafa monumentala de a fi omorat muezinul geamiei de langa hotel pe motiv ca-i tulbura somnul.
In ciuda caracterului sau de „popcorn movie“, producatorii au fost foarte atenti cu detaliile, astfel ca scenografia reda cu acuratete atmosfera anilor ’50, in care se petrece actiunea, iar filmarile sunt chiar reusite.
O comedie in plus, veti spune poate, dar care merita vaz
