Domnul Sebastian Lazaroiu s-a suparat pe mine. Mai precis pe articolul postat sambata, pe Ziare.com.

Replica, postata pe pagina de Facebook a domniei sale, s-a dorit in egala masura usturatoare si didactica: "O sa gasiti aici (in articol - n.red.) toate bolile presei: superficialitate, rea credinta, 'noi le stim pe toate', 'idolii nostri sunt mai buni decat ai lor' si mai ales minciuna".

N-a fost nici una, nici cealalta. Asa cum domnia sa are dreptul sa nu fie de acord cu mine si eu am dreptul la opinie. Cu diferenta majora ca opinia mea a fost motivata, iar dezacordul domniei sale s-a limitat la insulte.

Puiul Miscarii Populare (Opinii)

Eu nu am facut decat sa ridic doua mari semne de intrebare: de ce prima initiativa majora a unei fundatii apolitice, care si-a propus sa faca o multime de lucruri, este o actiune eminamente politica, adica infiintarea unui partid politic cu acelasi nume?

De ce traseismul selectiv pe care il anunta MP este mai breaz decat traseismul la galeata practicat de altii? Principiul este acelasi, difera doar criteriile de selectie.

As fi asteptat de la dl. Lazaroiu raspunsuri la aceste, poate nejustificate, suspiciuni, nu insulte. O polemica, nu un jet de laturi. Si, mai ales, as dori foarte mult sa imi explice dl. Lazaroiu cine este idolul meu pentru ca eu nu l-am descoperit inca. Este desigur posibil ca domnia sa sa stie mai multe despre mine, cum se pare ca stie in general cu mult mai multe despre meseria pe care o practic.

Pentru ca in urma nu cu mult timp Sebastian Lazaroiu le tinea jurnalistilor, de fapt doar celor oripilati de targul cu procurori sefi, o lectie de profesionalism, explicand cum ar fi procedat domnia sa in chestiunea procurorilor sefi daca ar fi fost jurnalist.

"As fi atras atentia ca din fericire Justitia din Romania este sub a