Franta a ajuns sa ingrijoreze marile cancelarii europene. Credeti ca intamplator "perfidul Albion" bate iar in retragere? Or, Franta ce face in fata crizei? Magulita ca ar face parte din "nucleul dur" al Europei, vara capul in nisip ca strutul si asteapta degradari din partea agentiilor de rating. Caci datoria Frantei atinge si ea 90% din PIB. Numai ca datoria e in crestere si PIB-ul in stagnare, datorita anchilozarii competitivitatii. Se impun deci reforme radicale, tafna antiglobalista nu mai tine loc de politica sociala, cancanurile de budoar nu pot crea prea multe locuri de munca, campaniile militare prin Africa nu pot inlocui necesara crestere a productiei etc. Ce se vede in politica economica franceza este etatism, supraimpozitare cu strangularea clasei de mijloc si plecarea celor bogati, protectionism, retorica anticapitalista (gen egalite, toujours), care sperie pietele, exporturile diminueaza logic, somajul in randul tinerilor urca spre 20 %, ura interetnica din suburbii sta sa se reaprinda, sistemele de asigurari sociale sunt aproape de colaps, iar falimentul statului bate la usa. Dar unde e spiritul critic francez? Unde sunt economistii, politologii, jurnalistii, filosofii care trebuiau sa puna de mult degetul pe rana. Societatea franceza pare paralizata de frica, iar amanarea continua a masurilor creste angoasa. Pudibonda, Franta e ca o domnisoara batrana care nu mai indrazneste sa se uite in oglinda. Situatia e insa grava. Avem o societate care, tot filosofand cu susul in jos, iata si-a pierdut reperele: o democratie-crestina veritabila nu mai exista, liberalism nu mai exista, socialismul e la el acasa, dar e extrem de criticat pentru ca nu da roade. Si asta pentru ca nu se mai produce la nivelul obligatiilor sociale asumate. Visul majoritatii tinerilor este sa devina fonctionnaires, iar totul e subventionat, inclusuv beaujolais-ul si celebra bagheta. E