Un ordin al ministrului Sănătăţii din 2006, prin care s-au desfiinţat nouă specialităţi medicale, îşi face simţit efectul abia acum. De ani buni nu se mai acordă nici un loc la rezidenţiat pentru Ortopedie Pediatrică - una dintre specialităţile asimilate, astfel încât numărul specialiştilor este în scădere. Copii cu diverse malformaţii congenitale, dar nu numai, sunt astfel condamnaţi să fie trataţi ca şi cum ar fi adulţi.
A vrut să meargă normal toată viaţa. Acum are 29 de ani, o faţă de om mare şi un corp de copil, cu un picior mai scurt decât celălalt. În camera cu două paturi a Secţiei de Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Marie Curie" din Bucureşti, Gabriela stă în şezut, sprijinită pe perna colorată, şi zâmbeşte către medicul care o va ajuta să îşi recapete centimetrii pierduţi. Dacă o priveşti drept în ochi, de sub ochelarii cu rame metalice se uită la tine un om matur, care ştie exact de ce se află lângă patul unei fetiţe de numai 5 ani. Când îţi cobori privirea spre picioarele Gabrielei îţi dai şi tu seama de ce femeia de 29 de ani aşteaptă cea de-a 11 operaţie într-o cameră a unui spital de copii.
A suferit 10 intervenţii la ambele membre inferioare încă de când avea 2 luni, dar nu a reuşit să obţină decât numeroase cicatrici, urme care îi "taie" picioarele pe diagonală şi pe orizontală şi care nu vor trece niciodată. Lipsa specialiştilor în Ortopedie Pediatrică, dar şi a aparaturii performante a determinat-o pe Gabriela să renunţe la orice luptă după ultima operaţie, realizată la vârsta de 16 ani, la Spitalul de Copii din Bacău.
"Dacă ar fi existat specialişti mai mulţi şi aparatură peste tot, problema mea ar fi fost rezolvată până acum", spune cu încredere fata de 29 de ani, care povesteşte că a ajuns în această situaţie din cauza unei infecţii contactate la naştere. "Am făcu
