Trebuie sa recunoastem ca a-l urmari pe d-l Varujan Vosganian admonestand pompierii si dand indicatii despre cum ar trebui stins incendiul, dupa ce nu cu mult timp in urma a aruncat peste foc cele cateva miliarde de canistre de benzina care au accelarat transformarea problemei dintr-una de grad 2 intr-una de grad zero, este un spectacol nu lipsit de farmec ironic. Ne-a fost, ne este si ne va ramane drag, d-l Vosganian ! Probabil ne va fi mult mai greu sa-l luam in serios de acum inainte, dar simpatia noastra pentru domnia sa va ramane neschimbata. Avandu-l in fundal (agitandu-se, gesticuland si dand sugestii pe vocea-i baritonala) sa punem deci sonorul in surdina si sa facem si noi cateva observatii modeste si marginale privind dezbaterile economice in plina desfasurare.
Invazia specialistilor. Faza pe economie
Acum sase luni, cand cu dezbaterea cu “unicameralul”, aveam impresia ca Romania este plasata pe un zacamant neexploatat de expertiza in drept constitutional si analiza institutionala comparativa. Acum realizam ca ne-am inselat. De fapt, principala resursa naturala a tarii consta in zacamintele de macroeconomie pura si expertiza in finante publice.
Sa fim totusi prudenti. Faptul ca cineva iese in public, ia o mina grava, jongleaza cu niste cifre si foloseste cuvinte invaluite intr-o aura misterioasa, precum « cont curent », « tinta de inflatie », « punct procentual» si evident, misticul « active », nu inseamna nimic mai mult decat ca traim intr-o tara ce respecta libertatea cuvantului. Fiecare are dreptul sa spuna public ce-i trece prin cap. Daca persoana in cauza si intelege cuvintele ce-i ies din gura sau daca acele cuvine au vreun sens, odata rostite de el, este o cu totul alta poveste.
In plus, sa nu uitam: chiar si cand este practicata la varf, stiinta economica este stiinta in exact aceeasi masura in care es