Eroarea judiciara trebuie disociata de inscenarea judiciara. Cazul Samoilescu este evident. Militienii si procurorul au inventat probe si i-au inscenat taximetristului o crima, a fost tinut in lanturi mai bine de doi ani, pana cand a fost descoperit adevaratul criminal. Dupa Revolutie, atat militienii, cat si procurorul din dosarul Samoilescu au ajuns in prim-planul vietii politice.

Curios, pana la interventia presedintelui, in cazul Norica, timp de patru saptamani de la propunerea pentru fotoliul Justitiei, nimeni n-a invocat episodul "nepoata". Toti am vazut ca nepoata se juca cu cartela, dar pana la urma s-a dovedit ca n-a votat. Votul n-a existat. Pentru ca si-a lasat nepoata in fotoliul senatorial si-a recunoscut vina, si-a cerut scuze. A fost o greseala, dar raul cel mare – votul – nu s-a produs.

Ce-a facut presedintele? Bogata Norica nu este, corupta nu este, atunci arunci pe piata mai intai incidentul cu nepoata, apoi vii cu "mapa". A jucat cartea nepoatei, avand in maneca asul "Valerica". A cautat-o la dosar, sa-i gaseasca "ceva".

Dinspre Presedintie au venit, adicatelea, "date relevante" din "mapa profesionala" – citam din comunicatul presedintelui: "A instrumentat un dosar penal in urma caruia o persoana nevinovata a fost condamnata si incarcerata. Dupa condamnare, politia a descoperit adevaratul vinovat". Basescu s-a substituit unei instante. El a vazut dovezile, le-a cantarit, le-a judecat si a dat verdicte. Minciuna cu incarcerarea lui Valerica este ca o inscenare judiciara.

Presedintele s-a ferit de vechii termeni "dosar de cadre" si "militie". Inventeaza "mapa", iar militiei ii zice politie (aparuta in ‘90). Nu sunt erori intamplatoare. Grav este verdictul prezidential ca "o persoana nevinovata a fost condamnata si incarcerata". Presedintele, cu atatia consilieri langa el, avea posibilitatea sa fie exact, dar a preferat