Onorată asistență, Cei 14 expozanți s-au autoselectat și autointitulat ca parteneri expoziționali, sub genericul Gînduri și imagini despre fragmentele lumii – motiv pentru care, în calitate de invitat, am să improvizez un scurt eseu teoretico-poetic despre complicitatea (complementaritatea) noțiunilor afișate: de la denotația lor austeră (cu valoare în sine) la conotația lor spiritual interactivă (polisemantic extensivă). Respectînd topica genericului expozițional, voi prelua cronologic comentariul asupra termenilor afișați. Teoretic și în sintagmă, aplicativ în domeniul artistic, verbul activ „a gîndi“ se identifică/se personalizează cu și prin gîndirea artistică. Gîndirea artistică pozitiv-personalizată are ca vehicul spiritual inteligența artistică. Folosind un comentariu strict personal, am să adaug aserțiunea conform căreia deșteptăciunea este componenta pragmatică a inteligenței – în toate domeniile, inclusiv în artă: de la inteligență la eficiență! Revenind de la inteligență la gîndirea artistică (substantivată și substanțială), într-o altă sintagmă se poate vorbi despre gînduri la vedere, gînduri vizuale (adică vizualizabile), inclusiv în expoziția de față. Apropo de cel de-al doilea termen, specific limbajului artistic, luînd în considerare paradigma conceptului de imagine, putem spune că acesta se identifică, sinestezic și exhaustiv, cu întreg universul artistic: de la imaginea vizuală la cea sonoră, la cea verbală și, implicit sau inevitabil, la cea olfactivă. Din punctul de vedere al posibilității lor, toate aceste imagini specifice se împart în două categorii: palpabile real și palpabile virtual. „Gîndirea artistică“, reflectată ca imagine, ca act de creație, este sinonimă cu imaginarul artistic, care stă la baza fiecărui univers artistic. Pe această temă, cu ani în urmă, am publicat un eseu-conferință, intitulat Imagine și imaginar din perspectiv