Nu mai avem o piaţă liberă. Preţul activelor financiare ale lumii a devenit jucăria băncilor centrale şi a fondurilor suverane ale câtorva puteri emergente.
Julian Callow de la Barclays spune că firma cumpără anual obligaţiuni ale statelor sigure, cotate AAA, în valoare de 1,8 trilioane de dolari, din totalul de 2 trilioane disponibile pe piaţă. Nu s-a mai întâmplat nicicând aşa ceva în vremurile moderne, poate chiar niciodată.
Rezerva Federală a Statelor Unite (pe scurt, Fed - n. trad.), Banca Angliei, Banca Japoniei şi altele deţin obligaţiuni în valoare de 10 trilioane de dolari. China, petro-puterile şi altele deţin alte 10 trilioane. În total, ele au investit 20 de trilioane de dolari, adică aproximativ echivalentul a 25% din PIB mondial. Ele sunt piaţa.
De aceea aluziile Fed la reducerea graduală au devenit atât de nevralgice şi de aceea îi urmărim atenţi, cu toţii, pe chinezi, să întrezărim un indiciu privind politica lor.
Vom vedea mâine dacă Ben Bernanke, preşedintele Fed, va da vreun semn, după scandalurile de pe pieţe din ultimele trei săptămâni, atenuate de revoltele în cascadă din BRICS şi mini-BRICS; sau dacă va menţine cursul actual şi Fed va trece la reducerea graduală mai devreme.
Investitorii cred că va da într-adevăr un semn, suficient să amâne ziua judecăţii cu alt ciclu investiţional de trei luni, ceea ce interesează fondurile de investiţii; şi dacă nu dă niciun semn, nu o va face pentru că economia îşi revine rapid. Poate că Bernanke va face din nou pe plac, ştiind că economia Statelor Unite nu a absorbit total şocul reducerilor fiscale, cele mai mari din ultima jumătate de veac. [...]
Nu ar trebui să fim surprinşi dacă Bernanke va vorbi pe un ton dur şi nu ar trebui să subestimăm implicaţiile, dacă o va face. Explicaţia a dat-o Jan Loeys, de la JP Morgan, într-o notă scrisă săptămâna trec
