Documentele medievale certifică faptul că breasla cizmarilor din Baia Mare a existat şi s-a bucurat de anumite privilegii încă din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

Exponatul lunii noiembrie de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie este o tablă de meşter cizmar. Aceasta are o formă de casetă, cu partea superioară prinsă în balamale de peretele casetei (în partea dreaptă) şi prevăzută iniţial cu un sistem de închidere. De formă neregulată, partea superioară este terminată în valuri simetrice, având imprimat un text asemenea unui chenar. În plan central se află o cizmă văzută din profil şi un cuţit de tăiat piele, simbolizând meşteşugul cizmăritului. În partea de jos este gravat anul 1816.

Din regulamentul breslei, întărit de magistratul oraşului în 1581 şi aprobat în 1588 de către principele Transilvaniei Sigismund Bathory, pe lângă organizarea, conducerea şi raporturile din cadrul breslei, de întâietatea avută în cumpărarea pieilor şi monopolul asupra pieţii, rezultă grija deosebită acordată calităţii produselor.

Dacă pielea din care erau confecţionate diferitele mărfuri era arsă sau dacă încălţămintea era necorespunzătoare, se lua măsura tăierii respectivelor obiecte, iar meşterul care le-a produs era amendat cu un florin, sumă destul de mare, dacă ţinem cont de faptul că, în secolul al XVI-lea, o pereche de încălţăminte cusută cu cuie costa 65 de bani, iar cea cusută cu acul, 50 de bani; încălţămintea pentru femei costa 33 de bani, iar cea pentru copii, 25 de bani. Preţurile au rămas neschimbate până în anul 1629, când, ca urmare a scumpirii pieilor şi a încălţămintei, principele Gabriel Bethlen a aprobat noi preţuri. La intrarea în breaslă, tinerii meşteri trebuiau să efectueze patru lucrări: o pereche de cizme cu carâmb drept, o pereche de cizme cu pinteni, o pereche de papuci şi o pereche de ciora