Era de asteptat ca un discurs dur precum cel tinut de Traian Basescu la sedinta de bilant a Politiei Romane sa faca valuri. Acesta trebuie sa fi fost de altfel si calculul presedintelui, care a avut o prezenta publica mai degraba discreta, lucru total necaracteristic pentru el, timp de mai bine de doua luni. Si asta desi ultimele saptamani, extrem de incinse de mari scandaluri de presa, marcasera aproape demolarea carierei politice a unuia dintre cei mai influenti oameni politici autohtoni, fostul prim-ministru Adrian Nastase, si afectasera din nou credibilitatea, oricum subtire, a premierului. Au fost subiecte pe care presedintele s-a ferit sa le comenteze direct, altfel decat extrem de succint si retinut. Interventia sa taioasa de la bilantul Politiei a avut un dublu scop. Acela de a tine institutiile statului sub presiune in privinta luptei anticoruptie, pe de o parte, dar si de a reafirma autoritatea presedintelui, in conditiile unui mediu politic perceput de populatie drept unul ineficient si corupt, pe de alta. Seful statului a atacat doua teritorii delicate de care mai toata lumea s-a ferit din 1990 incoace. Primul are in vedere ceea ce el a numit actiunile “grupurilor mafiote” de nivel inalt, cele care au ajuns sa influenteze direct decizii guvernamentale. Al doilea, un teren la fel de mocirlos, e cel al jocurilor de interese subterane in care sunt angrenate o buna parte din marile trusturi de presa romanesti. Desi, asa cum era de asteptat, atacurile impotriva sa s-au declansat imediat, un laitmotiv fiind acela ca presedintele nu ar trebui sa acuze in general, ci sa dea nume, a fost pentru prima data cand s-au spus astfel de lucruri la un asemenea nivel. E adevarat ca Traian Basescu nu a dat explicit nume, dar, cel putin in cazul mass-media, aluziile sale au fost atat de stravezii, incat identificarea actorilor nu a pus deloc probleme. Tocmai de aceea indigna