O salată de ton cu suc de lămâie, servită alături de feliuţe de pâine prăjită. Acesta poate să fie micul dejun al unei familii obişnuite din România. Conservele de ton se găsesc pe rafturile tuturor magazinelor. Se desfac, se scurge zeama şi se foloseşte după dorinţă. Foarte simplu şi eficient…
Thailanda este una dintre ţările mari producătoare de conserve de ton, iar multe dintre ele se vor afla în cele din urmă chiar în farfuria din faţa dumneavoastră. Drumul lor începe în fabrică. În condiţii stricte de igienă şi securitate, tonul îngheţat (pentru a-şi păstra toate calităţile în timpul transportului) este dezgheţat, ţinut în aburi fierbinţi şi apoi tăiat bucăţi. I se adaugă o serie de ingrediente, pentru un plus de aromă, cum ar fi: ulei de susan, ulei de măsline, ulei de floarea-soarelui sau apă sărată (saramură).
Se pune în conserve, se cântăreşte, se etichetează şi apoi se aşază, rând după rând, în cutii. Camioanele le transportă apoi spre toate colţurile lumii. Fiecare reţetă diferă în funcţie de arealul geografic căreia îi va fi destinată. Cu alte cuvinte, tonul din conservă va avea alt gust pentru americani, altul pentru japonezi sau europeni (de altfel, aceştia sunt şi cei mai mari consumatori de carne de ton). Indiferent de reţetă, carnea de ton este deosebit de bogată în acizi omega 3, prevenind bolile neuropsihice, astmul, afecţiunile inflamatorii sau depresiile.
DIVERSITATE
Semipreparatele ce au la bază carne de ton sunt mai greu de găsit în România. Ton cu sos "shoyu" (specific bucătăriei japoneze, nu este altul de cât sosul de soia), ton cu sos curry roşu (chuchee), ton cu sos curry galben sau verde, ton în sos massaman (sosul se poate pregăti din chili, seminţe de chimion şi coriandru, cuişoare, usturoi, ceapă eşalotă, ulei, piper, lemongrass, galangal, rădăcină de coriandru, pastă de creveţi, zahăr,
