„Cerbul“, „Ursul“, „Capra“, „Banta lui Bujor“ şi „Banta lui Jianu“ sunt doar câteva dintre jocurile populare pe care sătenii le coboară din vârful dealului, printre blocurile de la oraş.

Situată la aproximativ 75 de kilometri de oraşul Iaşi, comuna Scobinţi este ca o cutie păstrătoare de bijuterii folclorice. Profesorul de matematică Dumitru Hriscu (63 de ani), din satul Sticlăria, este unul dintre păstrătorii datinilor.

A pus bazele Ansamblului „Stejărel“

Referent cultural la căminul din sat, Dumitru Hriscu a avut grijă ca în 40 de ani de când se ocupă de folclor, oamenii să nu piardă dragostea faţă de obiceiuri şi de tradiţii. A întemeiat şi Ansamblul de Dansuri Populare „Stejărel“.

„Altă distracţie decât balurile şi jocurile populare nu este pentru tinerii din comuna Scobinţi. Iarna, în fiecare sat se formează alaiuri care merg cu «Cerbul», «Capra», «Căiuţii», «Banta lui Bujor» şi «Banta lui Jianu»“, povesteşte ieşeanul.

A cules colindele din străbuni

Iubitorul de folclor spune că tot ce ştie a învăţat de la părinţi şi de la un frate mai mare. „Lui îi plăcea foarte mult să meargă cu uratul şi colindatul. Ani la rând, alaiul din Sticlăria a repetat în casa noastră. Era cu neputinţă să nu mă îndrăgostesc de datinile de iarnă“, spune Dumitru Hriscu.

În decursul timpului, ieşeanul a adunat în casă, pe lângă obiecte de uz casnic folosite în trecut de ţărani, şi o mulţime de urături şi colinde, multe dintre ele ştiute de foarte puţini. An de an, grupul profesorului vine în oraşele mari, ori de câte ori este invitat, pentru ca cei care nu au avut norocul să crească într-o casă unde tradiţiile s-au păstrat să vadă cât sunt de spectaculoase.

„Mergem şi prin oraşe pentru ca oamenii să vadă că existăm şi că tradiţiile româneşti nu au murit. Chiar dacă au uitat de datini, când ne facem apariţia, lume