Un palat, o trăsură, un trenuleţ, toate din aur, argint şi platină şi introduse într-un ou, lucrat cu o tehnică uluitoare. Magia acestor fantezii împodobite cu pietre preţioase, născute pe tărâm rusesc, este inegalabilă.
O agitaţie tăcută într-un atelier elegant de bijuterii: “Linişte, maestrul lucrează", şopteşte cineva. Într-o încăpere a atelierului, un domn rafinat se uită cu atenţie la propriile palme. Pe faţă nu i se clinteşte nici un muşchi, dar ochii...În ochi i se citeşte emoţia. În palmele lui îşi revarsă strălucirea un ou.
Alb, emailat, conţine o găinuşă aurită. Niciodată nu a mai creat aşa ceva. Întregul atelier a muncit la realizarea lui, în secret, sub jurământ aspru. Ţarul Alexandru al III-lea i l-a comandat, ca dar de Paşti pentru soţia sa. “Când ţarina îl va atinge, nimic nu va mai exista în jur. Doar această bijuterie unică", dă verdicutul bijutierul Carl Faberge, căci despre el este vorba.
Nebunia strălucitoare
Faberge nu exagera. Se pare că primul ou-giuvaier i-a adus funcţia de bijutier al ţarului, în 1885, când Alexandru al III-lea i l-a dăruit soţiei sale, de Paşti. Un cadou devenit o tradiţie, căci fanteziile împodobite cu pietre preţioase, le încântau pe ţarinele care, între 1885 -1916, au primit în fiecare an câte un astfel de ou.
Faima i-a dat maestrului aripi: şi-a permis să nu dezvăluie dinainte patronilor săi imperiali surprizele minuscule pe care le ascundea în interiorul ouălor. Fiecare ou a fost lucrat după o anumit` temă: oul danez, oul Petru cel Mare, oul ţareviciului şi altele. Nebunia ouălor-bijuterii a cuprins toată aristocraţia rusă. De dimensiuni reduse, puteau fi oferite de pe o curea purtată de aristocrate, cunoscuţilor şi... favoriţilor.
Născut în Rusia, într-o familie de francezi emigranţi, la sfârşitul secolului al XVII-lea, Peter Carl Faberge (1846-1920) prelua în 1870 afacerea de la Sankt Pet
