Traim intr-o lume in care  cuvintele sunt diluate de ignoranta, prostie si o rautate gratuita.  Cred ca in lumea pe care o descriu si Sfantul Ioan ar fi fost huiduit pentru simplul fapt ca proslavea cuvantul: “1. La inceput era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. 2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. 3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. 4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. 5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.” Noul Testament – Evanghelia Dupa Ioan Intr-o societate în care cuvintele nu au sens, dialogul se transforma în monologuri paralele, iar întelegerea nu poate fi prezenta si nici încurajata. Societatea româneasca a devenit o societate a monologului, acutizat prin perversiunea interesatilor în dezbinare. Tot ce nu este mediocru trebuie atacat, tot ce este inteligent si bine formulat trebuie trecut la capitolul “aroganta”. Traim intr-o realitate in care pozele au schimbat frazele si fosti “profesionali de manutanţa”, care au umblat cu boceaua printre mai toate partidele mioritice, dau lectii de politica unor absolventi la Oxford. Ce tragedie! O republica ce se doreste a deveni una noua isi cauta vocabularul in oameni vechi si imbacsiti de pseudo-intelectualitatea culeasa  pe malurile  politicii dambovitene. Aveti grija domnilor, vara asta la firul-ierbii sunt capuse care pot crea borrelioza . Intr-o realitate in care J’accuse al lui Zola nu ar fi insemat nimic  si nimeni nici nu l-ar asculta pe Martin Luter-King sa-si formuleze vestitul  “I have a dream”, o gramada de pitici incearca sa incurce cu itele lor pe oricine este mai inalt ca ei. Din nefericire, guliverii Romaniei iau drumul bejeniei, generatiile viitoare vor trebui sa-si asume valorile si principiile migratorilor politici semi-analfabeti, cu “traista’n bat”, pentru ca altele nu vor ma