Saptamana trecuta, in aceasta pagina de ziar, Rodica Culcer se punea oarecum in raspar cu opinia publica, discutand cazul celebru si tragic al familiei Lungu, cea care are un bebelus cu traume severe dupa o nastere la Spitalul Municipal.
Observa doamna Culcer doua lucruri corecte, cred eu: ca lumea a sarit sa-i judece pe medici amatoristic, in piata publica, inainte de a avea un verdict profesional intr-un dosar medical complicat; si ca presa a reactionat pavlovian si superficial, cautand vinovati inainte sa priceapa in ce ar putea consta vina, precum popoarele primitive care trebuie sa bata cu batul pe cineva dupa ce cade trasnetul.
Dezorganizarea din spitale si tafna infantila a ministrului Nicolaescu, om de o inabilitate surprinzatoare pentru experienta lui politica, nu fac deloc usoara discutarea acestor cazuri explozive. Nu e clar daca medicii respectivi sunt in culpa, ori mai curand administratia spitalului e de vina pentru disfunctiile semnalate: ca doctorita a fost chemata la raport din sala de nasteri, ca nou-nascutii cu probleme erau carati in brate prin holul public al spitalului etc. Dna Culcer are dreptate cand spune ca presa s-a purtat neprofesionist, preferand sa zbiere si sa stoarca lacrimi in loc sa investigheze.
Dar as merge chiar mai departe, observand ca, indiferent daca se demonstreaza culpa medicala sau nu, ramanem cu o uriasa problema nerezolvata in brate. Asta se vede daca alaturam aceasta poveste celorlalte, recente, de copii grav bolnavi, in care cu intentii poate onorabile, dar cu o sfanta indignare demna de o cauza mai buna, s-au implicat diverse VIP-uri. Scandalul s-a starnit in jurul celebrului formular E112 (o cerere-tip pentru trimis cazurile grave in strainatate pe banii statului atunci cand in tara nu exista tratament adecvat) pe care functionari din minister sunt acuzati ca il ascund, fie din prostie