În ierarhia mondială, Ana ocupă locul 3 la o distanţă de douăzeci de puncte de lider. Pentru vicecampioana olimpică de la Beijing urmează două etape de Cupă Mondială, la Rio şi Havana, dar şi Europenele şi Mondialele
A cucerit vineri cel de-al optulea titlu naţional, devenind astfel cea mai titrată scrimeră la nivel naţional, depăşindu-le pe floretistele Laura Badea şi Olga Orban-Szabo, care aveau cîte şapte. Sîmbătă şi duminică a tras alături de colegele sale de la Steaua în întrecerea pe echipe, iar azi se întoarce la antrenamente pentru că peste şase zile are concurs la Rio de Janeiro. Cam aşa se desfăşoară viaţa sportivă a Anei Maria Brînză. După concursul de ieri, Ana a povestit în vestiarul sălii de scrimă de la Floreasca, printre arme, plastroane şi costume transpirate, despre senzaţiile din acest week-end, despre podiumurile din Cupa Mondială, dar şi despre ce îşi doreşte pentru Campionatele Europene şi cele Mondiale.
- Ana, ai cucerit cel de-al optulea titlu de campioană naţională, îţi mai aminteşti de primul?
- Normal că da, primul mi-e cel mai drag. Aveam 15 ani şi abia atunci începeam să înţeleg ce e cu mine şi cu scrima. Ţin foarte bine minte şi acum, pentru că de atunci am prins drag de numărul 13, era 13, parcă a început şi la ora 13:00 şi eram şi a treisprezecea în concurs. De atunci m-am hotărît că-mi poartă noroc. Apoi au început şi Anca, şi Simona, şi Loredana să tragă bine la Naţionale, foarte bine, şi au fost cîteva finale foarte strînse între noi în ultimii ani.
- O dată cu trecerea anilor percepi diferit cîştigarea unui titlu naţional?
- Da, primul va rămîne cel mai important. Porbabil din cauza imaturităţii nu luam prea în serios întrecerile naţionale, gîndindu-mă mai mult la cele internaţionale. Poate că acum aş fi avut mai multe titluri, dacă eram mai matură. Le tratam ca pe nişte prilejuri de
