Deşi, din punct de vedere constituţional, momentul din Parlament a vizat raportul dintre Guvern şi Parlament, în realitate a fost vorba despre raportul dintre candidaţii la Preşedinţie. Mai precis, dintre candidaţii Traian Băsescu, pe de o parte, şi candidaţii Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Kelemen Arpad, pe de alta.
Moţiunea a pus faţă-n faţă guvernul minoritar Boc 2 cu majoritatea parlamentară alcătuită din PSD-PC, PNL şi UDMR. Această majoritate a trimis o Scrisoare lui Traian Băsescu, prin care îi cere desemnarea primarului de Sibiu în postul de premier al unui guvern de tehnocraţi. Rapiditatea cu care liderii celor trei partide se strâng la un loc pentru a reacţiona la acţiunile şi declaraţiile lui Traian Băsescu, dar mai ales unitatea de nezdruncinat, surprinzătoare la nişte politicieni români, intră în conflict cu o realitate: Fiecare dintre aceste trei partide are un candidat la prezidenţiale.
Potrivit tuturor sondajelor, în turul al doilea va intra, mai mult ca sigur, Traian Băsescu. Ar fi normal, în aceste condiţii, ca PSD, PNL şi UDMR să se bată între ele pentru a-şi putea trimite propriul candidat în turul al doilea. Aşa cum s-a văzut până acum, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Kelemen Hunor, presupuşi concurenţi la intrarea în turul al doilea, nu numai că nu s-au atacat între ei, dar, mai mult, judecând după îmbrăţişările publice evidente, mai aveau puţin şi, vorba aia, puneau şi de un copil!
Întâmplările din aceste zile ne duc spre o concluzie clară: Votul celor trei partide împotriva Guvernului n-a exprimat în primul rând realitatea din Parlament, ci realitatea din turul al II-lea de scrutin. În turul al II-lea, potrivit tuturor sondajelor, vor intra Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Votând împotriva PDL-ului de la guvernare, PSD-PC, PNL şi UDMR ne-au arătat cum vor vota aceste partide în turul al II-lea. Şi anu