Meteoriţii: mesageri cereşti, sosiţi din locuri în care omul n-a pus niciodată piciorul. Şi nici n-o să-l pună prea curând. Dar şi călători prin timp şi participanţi la pornirea "caruselului" cosmic care a pus în mişcare întregul nostru sistem solar.
"Obiect mineral sau metalic provenit dintr-un corp cosmic, care, traversând atmosfera, cade pe suprafaţa Pământului." Sunt cele câteva cuvinte cu ajutorul cărora dicţionarele definesc meteoriţii. Pe care noi îi vedem de obicei noaptea, chiar în momentul când dispar definitiv, arşi la contactul cu atmosfera terestră. Iar atunci, în ultimele lor clipe de "viaţă", lasă în urmă dâre de lumină de o frumuseţe nelumească. Sunt "stelele căzătoare", pe care tradiţia, străină de cunoştinţe astronomice, le leagă de soarta noastră, a muritorilor. Uneori, bucăţi mai mari sau mai mici din ei ajung pe suprafaţa Pământului. Deosebit de spactaculoasă, "aterizarea" lor nu produce, de obicei, mari pagube. Cândva, în antichitatea timpurie, meteoriţii erau consideraţi mesageri ai zeilor atotputernici. Dar ceva mai aproape de zilele noastre, faimosul savant francez Lavoisier le-a contestat nobleţea originii cosmice, susţinând, sus şi tare, că este imposibil să cadă obiecte cereşti pe Pământ. Chiar dacă era bazată pe aplombul "academic", obtuzitatea acestei afirmaţii a fost rapid contrazisă, iar savanţii au început să studieze amănunţit "pietrele căzute din cer".
UNIVERSUL,ACASĂ
Acum, în zilele noastre, foarte multe muzee deţin colecţii bogate de meteoriţi. În acelaşi timp, ajutaţi de aparatură ultramodernă, specialiştii unor institute celebre din toată lumea întorc "mesagerii cerului" pe toate feţele şi storc de la ei toate informaţiile posibile. Sunt informaţii extrem de complexe, care vorbesc despre începuturile sistemului nostru solar, dar şi despre corpurile cereşti, vecine apropiate cu Pământul. Moti
