Convenţia Naţională a PDL a demonstrat încă o dată teoria potrivit căreia nici un partid nu se poate reforma cât este la putere. O cosmetizare serioasă în vederea alegerilor din 2012 ar fi fost însă de aşteptat. În mod surprinzător, Cotroceniul a decis altfel. Autismul total faţă de electoratul larg a constituit, de fapt, singura surpriză a spectacolului politic la care am asistat în acest sfârşit de săptămână.
Nu Emil Boc, ci Traian Băsescu şi-a reconfirmat, sâmbătă, supremaţia în partid. Şi-a impus fără probleme palidul substitut, dar şi lista favoriţilor pentru restul funcţiilor de conducere. În cazul vicepreşedinţilor, lista câştigătorilor circula deja înainte de începerea votului. "Ca la Congresul al XIV-lea al PCR", a comentat un fruntaş democrat-liberal. Show-ul a fost la fel de triumfalist şi de previzibil.
Liderul de facto al partidului nu a fost nici măcar o clipă contestat. Nimeni nu a îndrăznit să-l antagonizeze făţiş. Chiar şi discursurile cele mai curajoase au ocolit timid problema de fond: comanda PDL nu se află în Modrogan, ci la Cotroceni. De aici aş fi aşteptat, însă, un minim efort de imagine. Fiindcă se apropie, totuşi, alegerile şi popularitatea portocaliilor este în cădere liberă. Aşadar acest Congres ar fi trebuit gândit nu doar ca o afacere internă de partid, ci şi ca o ocazie de a retrage din linia întâi personajele cu vulnerabilităţi electorale prea mari. Nu s-a întâmplat aşa. Noua echipă de conducere a PDL nu e cu nimic mai credibilă decât cea veche. Ba din contră.
Gheorghe Flutur, specialistul în scris cu oi pe dealurile patriei, sau Ioan Oltean, înghiţitorul de broaşte, au cu siguranţă influenţă în partid, dar şi o serioasă problemă de credibilitate în afara lui. Ca să nu mai vorbim despre Roberta Anastase, blonda care dublează votul din vorbe. Promovarea duduii care a patronat
