Atunci cand Barack Obama a dat primul sau interviu in calitate de presedinte ales al americanilor canalului de televiziune Al Arabya, lumea a frematat.
Dupa o administratie care si-a axat mare parte din politica externa atacand Iranul, mergand pana la amenintari de razboi, noul venit la Casa Alba a intors foaia si s-a declarat dispus sa comunice cu omologul sau de la Teheran.
Probabil ca l-a lasat cu gura cascata pana si pe Mahmud Ahmadinejad care, dupa un mesaj video al presedintelui american care a oferit Iranului "un nou inceput", s-a declarat gata sa discute cu "onestul" Obama.
In timp ce Bush a pus Iranului conditia sa renunte total la programul nuclear, inainte de a incepe orice negocieri privind ridicarea embargoului, Obama s-a aratat dispus sa trateze Iranul ca pe un stat egal.
Noua abordare reprezinta, practic, intredeschiderea unei usi. Pentru ca Obama a subliniat chiar saptamana trecuta ca Ahmadinejad este doar unul din detinatorii puterii in Iran si ca, in ultima instanta, puterea se afla in mainile liderului suprem, Ayatollahul Ali Khamenei.
Iar declaratia secretarului de stat Hillary Clinton de miercuri, potrivit careia "suntem mai mult decat pregatiti sa intindem o mana Iranului pentru a discuta diversele probleme, dar pregatim terenul pentru sanctiuni foarte severe daca procesul de pace ar cadea in derizoriu", demonstreaza ca atitudinea Americii nu este fara intoarcere.
Posibil motiv de impacare
Care ar putea fi unul dintre motivele pentru Washingtonul si-a indreptat atentia cu un zambet spre Teheran, riscand sa incrunte sprancenele Israelului?
Potrivit mai multor surse, expertii Pentagonului si ai NATO vizeaza o posibila folosire a Iranului pentru aprovizionarea trupelor din Afganistan, aceasta varianta fiind considerata "cea mai scurta si mai sigura". @N_P