Pina si republicile bananiere ne sint - prin prisma acestui episod neverosimil - superioare. Acolo te maninca tigrul, ceea ce poate fi interpretat ca un ricoseu de destin individual absurd. Aici te omoara un ciine al strazii, ceea ce e o absurditate a destinului colectiv. Am lecturat, cu oarecare stupefactie, una dintre ultimele "povesti suprapuse", "euro-(par)lamentate" de catre Adrian Cioroianu, saptaminal, in Dilema veche. Spun "oarecare", intrucit nu cred ca exista fapte care sa-mi mai poata produce o "mare" stupefactie in Romania zilelor noastre. (Dar, cei care cititi cu devotament, de atita vreme, exhibarile de personalitate ale sussemnatului, in interiorul rubricii de fata, stiti deja acest lucru, asa incit soptesc si eu ca fantoma tatalui lui Hamlet: "De mi-ar fi ingaduit sa cuvintez,/De taina temnitii mele, ti-as spune/Ceva din care-o vorba ar fi destul/Sa-ti rascoleasca sufletul si sa-nghete,/In tine, tinarul tau singe" (I, 5, 13-17). Deci, sa pastram tacerea si sa mergem mai departe.) Istoricul, omul de televiziune, politicianul, gazetarul si fostul DJ de discoteca studenteasca trimite, de la Bruxelles, un fel de epistola ... d-lui Nicolae Vacaroiu. Titlul ei socheaza imediat, desi am banuiala ca nu pe toti din aceleasi motive: Enigma mortii japonezului muscat ham-ham!. Unii se vor fi mirat de ce tragedia mortii presedintelui Asociatiei de Prietenie Nipono-Romane este legata, chiar intr-un mod obscur, de numele mai-marelui senatorilor, altii vor fi avut niscaiva nedumeriri la parcurgerea misivei ca atare, deloc legata de maidanezii bucuresteni si de episoadele lor de vitejie stradala (Cioroianu vorbeste, cam eliptic, despre interventia unei membre a Parlamentului European vizavi de maltratarea - de catre politisti - a unor romi din ... Chitila). Nu exclud ca unii cititori ai articolului gazduit de gazeta d-lui Andrei Plesu sa fi manifestat surprindere si f