Mie, ins pe cale de a ieşi din targetul agenţiilor de publicitate, 18-55 de ani, tinerii zilei de azi, înainte de a fi violenţi sau apatici, mi se par apatetici. În situaţii care pe mine mă emoţionează până la lacrimi, ei rămân indiferenţi sau ironici. Nu pun la inimă, nu fac caz, nu o iau în tragic. Refuză să se implice într-un sentiment.

Cel mai bine spune asta o vorbă de-a lor, gen, pusă la capătul propoziţiei: "Da, şi Adi a zis ceva, te iubesc - gen", "Carla e vreau să mă sinucid - gen", "Nu vrea să meargă cu mine la mare - gen". Tot ce se întâmplă nu poate avea nimic particular, unic, irepetabil, trebuie înscris într-o serie, într-o categorie fenomenologică, într-un gen.

Apărare prin clasificare.

Astfel, nu te poate afecta personal, nu te poate răni, tot aşa cum nu te poate răni un leu pus într-o cuşcă pe a cărei plăcuţă scrie în latineşte "Panthera leo".

A murit mama - gen.

Această glaciaţie a sentimentelor provoacă distrugerea clasei mijlocii printre tineri în materie de sex. Sau invers.

Mulţi devin hiperactivi sexual de la 13-14 ani, cu contacte multe şi la întâmplare, echivalate cu a fuma o ţigară sau a face un duş. Nematurizare afectivă, prematurizare sexuală.

Alţii rămân blocaţi, complexaţi, retractili, viaţa lor sexuală fiind zero sau redusă la masturbare în faţa computerului.

Dragostea e un sentiment social. A fost creată de trubaduri pe la începutul mileniului trecut. Tot atunci a început construirea marilor catedrale ale Europei.

Azi, nu se mai face vreo Notre Dame. Să vedem cât se va mai face dragoste.

Epic. Altă vorbă adoptată de tineri. Ai văzut ultimul Harry Potter? Nu. Cum e? Băi, epic. Cum a fost în Vamă aseară? Epic. A luat-o de-acasă după ce s-a bătut cu taică-su şi pe urmă s-au dus în club T. Epic.

Cuvântul ăsta e, ca să zic aşa, cult. Se pică bac-ul dacă nu ştii că una e genul dramat