"Magarii nu iarta niciodata unuia dintr-ai lor faptul de a se fi ridicat deasupra mediei"

Mica vanitate, orgoliul ranit al intelectualului valah au avut un rol important in procesul rasturnarii ierarhiilor sociale si nasterea unui model obligatoriu de promovare a "valorilor" comuniste. Se stie care au fost cele mai reprezentative personaje, al caror obicei de "perfidie a ragiitului intim" la nivel oficial, a declansat inversarea de valori sociale si culturale. De unde pleaca insa acest neajuns?

Mihail Anagnoste descria la 1870 procesul de constituire a unei paturi sufletesti agresive si superficiale, altfel licentiate sau ultra profesionalizate. El a considerat la vremea sa ca "mai intaiu, relele moravuri invechite erau: supunerea catre cine se scoala mai de dimineata, fie ori ce soiu de omu va fi, fie unu sarlatanu de nimicu, unu neputinciosu ca Epitropolu dedesubtu. Asa, obiceiu de a vedea cu ochii altuia; asteptarea de la acesta, pentru ori ce miscare; nazuirea intr-insu a ne face foloasele si vietuirea; prin urmare, pitularea oamenilor, destramarea lucrurilor, nimicnicia obsteasca; iata drojdiile, sau ramasitele din vechime".

Caracterul deloc onest si teribil de oportunist al unor varfuri intelectuale romanesti coboara adanc in timp iar comunismul a fost doar segmentul istoric care a sprijinit, cultivat si diversificat tipurile de manifestare a acestei adunaturi de semidocti. In cunoscuta sa "Metafizica a dosului", stefan Zeletin afirma ca "magarii nu iarta niciodata unuia dintr-ai lor faptul de a se fi ridicat deasupra mediei", fapt care aduce un argument adevarului istoric descris de Petru Comarnescu: "mediocritatea si faramitarea meschina a existentei mele ma innebunesc. Sunt nervos, nemultumit, fara tel. Totul mi-e indiferent, afara de moarte pe care o doresc. Sunt obosit de zgomotul in van; seninatatea, nu-mi da voie viata s-o cuc