Radiodifuziunea Română, o instituţie care, multă vreme – şi în mai mare măsură ca televiziunile - a găsit tonul şi amplasamentul intelectual optim pentru a vorbi publicului său, are ghinion.

„Forurile” de decizie ale ţării nu par să acorde prea mare importanţă bunei ei funcţionări. Dovada o fac numirile la vîrf, în care calitatea celor numiţi e ultimul criteriu luat în seamă. Aşa au apărut pe scenă, în ultimii ani, un şmecher inconsistent pe nume Dragoş Şeuleanu, apoi o domnişoară cvasi-anonimă, dar încîntată de sine, iar acum un „domn” despre care nu se ştiu decît lucruri mai curînd compromiţătoare. Dacă mi-ar fi arătat cineva fotografia lui, fără să-mi spună cine este, aş fi zis că trebuie să fie fostul şef de cadre al uzinelor ”23 August”. Nu am informaţii de detaliu asupra isprăvilor noii conduceri, dar mi-au ajuns la ureche cîteva ”realizări” greu de digerat: că, de pildă, în timp ce şefii au salarii grase, salariile subalternilor au fost scăzute. Sau că bugetul emisiunilor culturale a fost redus în aşa fel, încît colaboratorii externi, cei care sunt materia şi instrumentul de bază al acestor emisiuni, nu mai pot fi plătiţi. De curînd, s-a vorbit despre suspendarea unei emisiuni ”tradiţionale”, cum este ”Revista Literară Radio”. Peste 1000 de semnături ”grele” au fost puse pe un document de protest, la care însă nici comisiile de cultură ale Camerelor, nici Consiliul de Administraţie al Radioului, nici conducătorii vizaţi n-au reacţionat. Patru săpămîni de tăcere. Abia într-un tîrziu, a apărut un comunicat al dneiOltea Şerban Pârâu, din care rezultă că totul e în regulă.” Revista Literară Radio” se reia la 1 septembrie. Cu o echipă proaspătă. Foarte bine. Întrebarea e cît de proaspăt e Preşedintele Director General al instituţiei, a cărui iniţiativă majoră a fost, pînă acum, semnarea unui acord de ”înfrăţire” a Radioului românesc cu Radioul vietnamez. Preş