Ghitta, actualul decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii clujene, a girat şi coordonat publicarea monografiei colective Istoria Universităţii „Babeş-Bolyai“ (Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 394 p.). La realizarea acesteia au contribuit aproape exclusiv universitari din cadrul facultăţii de specialitate a almei mater de pe Someş: Ioan-Aurel Pop, Doru Radosav, Ionuţ Virgil Costea, Judit Pál, István Csucsuja, Cornel Sigmirean (profesor la Universitatea tîrgu-mureşeană), Marcela Sălăgean, Emilia Cismaş, Szilárd Tóth, Attila Gábor Hunyadi, Mihai Teodor Nicoară, Tamás Lönhárt, Vasile Vese şi Ana-Maria Stan. Se poate spune, astfel, că impresionantul volum de format A4, editat pe hîrtie lucioasă şi cu o ilustraţie abundentă, excelent aleasă – alb-negru, color şi sepia –, este unul reprezentativ pentru conştiinţa istoriografică de sine din interiorul acestui centru de tradiţie academică, după cum este şi o istorie oficială, o „autobiografie“-vitrină. Practic, cititorul are de a face cu prima istorie comprehensivă a celei mai vechi universităţi a ţării noastre, care încearcă o cuprindere exhaustivă a devenirii instituţiei de învăţămînt superior de la origini pînă astăzi. Ea nu este însă lipsită de precedente, chiar dacă anterior nu s-a încercat o asemenea abordare de anvergură. Cu peste un deceniu în urmă, profesorul Vasile Puşcaş, al cărui doctorat de odinioară se înscria în tematica explorării dezvoltărilor academice româneşti din epoca modernă şi contemporană, a coordonat, primul, o lucrare pe aceeaşi temă, apărută în limba engleză, sub titlul University and Society. A history of the Cluj Higher Education in the 20th Century (1999). Ceea ce distinge însă cartea de atunci de cea apărută acum sînt, în primul rînd, extensia proiectului – care, în cazul tentativei Puşcaş, se rezuma la ultimul secol de istorie –, amploarea efortului, limba romînă a noului elaborat