Deși a schimbat numai doi titulari, Tătărușanu i-a luat locul lui Lobonț și D. Goian pe al lui Chiricheș, urcat la mijloc, “naționala” a jucat mai slab contra Austriei decît a Elveției, mai șters. Nu-i exclus ca “tricolorii”, citez din Daniel Niculae, să fi resimțit oboseala deplasării și a cantonamentului efectuate la sfîrșitul unui sezon pretențios. Posibil, ceea ce nu scuză însă o evoluție mediocră, lipsită de lumină și de culoare.
S-ar cuveni ca Pițurcă et Comp. să salute rezultatul de marți seara, dar și să admită că remiza albă i-a nedreptățit pe austrieci, net superiori la toate capitolele. Posesie, număr de ocazii etc. Să nu uităm și că lui Arnautovici i s-a refuzat un penalty la atacul imprudent comis de D. Goian. Dacă se întîmpla invers și nu ni se acorda nouă un 11 metri clar, ce-am mai fi țipat ca din gură de șarpe!
În afara scorului, singurul aspect menit să ne mulțumească, echipa noastră a practicat iar un fotbal posac, demodat și trist, necăjit. Adesea, fotbalul ei a semănat cu antifotbalul!
Deoarece Grozav, care se remarcase la Lucerna, aproape nu s-a văzut la Innsbruck, Tătărușanu a preluat rolul de vedetă, intervenind magistral în 4-5 rînduri, salvator. Încă o dată, Pițurcă a dovedit inspirație în clipa în care, în ciuda victoriei obținute în Elveția cu Lobonț, a decis să renunțe la portarul Romei și să-l titularizeze pe cel al Stelei. De notat și că selecționerul le-a arătat încredere cîtorva tineri, atît că promovarea acestora tre-buia începută mai devreme.
Cum “naționala” s-a întors fără înfrîngere din turneul helveto-austriac, gîndit și ca perioadă de pregătire, unii vor zice că nu-i cazul să fim prea drastici cu ea. Criticînd-o, i-am căuta noduri în papură. De fapt, în funcție de rezultate, nu de impresii, se alcătuiesc clasamentele și se cîștigă calificările. De acord, numai că, deși neînvinsă, reprezentativa noastră
