PATAPIEVICI: "În iunie 2005 s-au desfăşurat faptele: o tânără (Irina Cornici, 23 de ani) moare în timpul (sau în urma) unei exorcizări conduse de un tânăr preot-călugăr (Daniel Corogeanu, 29 de ani), la Mănăstirea Sfânta Treime din comuna Tanacu (judeţul Vaslui)".
Imediat, întâmplarea explodează mediatic, devenind „cazul Tanacu“. Marile ziare occidentale relatează întâmplarea: cheia de lectură este - iată, în mileniul III, Evul Mediu din România. Tot anul, „cazul Tanacu“ ţine prima pagină a ziarelor şi e exploatat de setea de senzaţional a televiziunilor. Mediatizarea e copleşitoare; compasiunea faţă de victimă, aşa cum se întâmplă adesea, se amestecă inextricabil cu indiscreţia şi abuzul. Presa acuză Biserica, obscurantismul, înapoierea. Se vorbeşte de exorcizări ca de un ritual barbar şi anacronic. Biserica răspunde prin excluderea din viaţa monahală a preotului şi a celor patru călugăriţe. Opinia publică pare să descopere abia acum, cu oroare, exorcismele. Totuşi, Evangheliile le cunosc, iar ingredientele exorcizării, tematica posesiunii demonice ori pactul cu Diavolul sunt prezente în surprinză tor de multe (super)producţii hollywoodiene, care rulează şi la noi. Nebăgate în seamă ori ignorate voit, toate acestea trăiesc printre noi.
În iulie 2005, Tatiana Niculescu Bran, redactor-şef la BBC, porneşte o anchetă personală. De ce? Deoarece chiar şi pentru cineva aflat în centrul înregistrării şi producerii informaţiilor de presă, faptele rămâneau nesigure, iar adevărul neclar. Ca profesionist al presei, Tatiana Niculescu Bran îşi dăduse seama că, dincolo de zgomotul mediatic şi zvonistica incontrolabilă, faptele trebuiau reconstituite cu atenţie, iar adevărul, pornind de la ele, reconstruit cu înţelegere, pentru a putea astfel ieşi de sub hipnoza stereotipurilor pe care asiduităţile presei le încurajaseră cu pasiune şi reuşiseră să le impună c
