Pentru mulţi, relaţiile speciale cu Franţa, pe care le-a cultivat Bongo, n-au fost nici pe departe în interesul Africii. Dispariţia preşedintelui gabonez Omar Bongo a suscitat reacţii contradictorii pe continentul african. Pentru mulţi, relaţiile speciale cu Franţa, pe care le-a cultivat Bongo, n-au fost nici pe departe în interesul Africii. Chiar dacă africanii au obiceiul să ridice osanale celor morţi, dispariţia lui Omar Bongo nu a produs cine ştie ce emoţie în rândul opiniei publice de pe continentul nostru. Şi nu din cauză că era în vârstă, ci pentru că africanii nu au avut o părere prea bună despre el, mai  multe afaceri necurate ştirbindu-i prestigiul de decan al şefilor de stat din Africa.

Dacă pe alte continente această titulatură nu valorează nimic, în Africa contează foarte mult în cadrul relaţiilor interstate. În numele acestei demnităţi, Omar Bongo şi-a arogat dreptul de a se amesteca în diverse situaţii de criză, în Ciad, Africa Centrală sau Coasta de Fildeş, pentru a nu enumera decât cazurile cele mai recente.

Şi tot ca decan de vârstă a pus umărul la căderea mai multor regimuri politice, cum ar fi cel din Congo-Brazzaville. Iar Beninul îşi va aminti mereu de Bongo în calitatea sa de complice la operaţiune militară condusă de mercenarul francez Bob Denard, la 16 ianuarie 1977.

Bongo a fost adesea lăudat pentru menţinerea stabilităţii interne în Gabon. Aceasta nu s-a datorat însă înţelepciunii sale, ci prezenţei unei puternice baze militare franceze în ţară şi a eficacităţii reţelei francafricane. Preşedintele gabonez a fost unul din artizanii acesteia, folosind în interes propriu relaţiile sale cu politicienii francezi şi promovând, la rândul său, interesele Parisului pe continentul african. 

În cei 42 de ani cât a condus Gabonul, Bongo ar fi putut schimba radical viaţa concetăţenilor săi şi fizio