Gestionarea crizei şi impactul ei asupra „oportunităţilor egale“ Perioadele de criză economică nu sînt prea favorabile măsurilor care promovează oportunităţile egale; cele care, ştim bine, se pot referi la noi toţi, indiferent de etnie, gen, vîrstă, orientare sexuală – cunoaştem lista prea bine, retoric, probabil, ni s-au fixat termenii, vrînd-nevrînd, de voie sau de nevoie. Ceea ce însă ne-a lipsit pentru a le introduce în legislaţia românească – voinţa de a le implementa prin măsuri concrete şi prin fonduri adecvate, chiar impuse de sus în jos, în măsura în care legislaţia trebuie impusă, punerea lor efectivă în practică la diverse niveluri locale, nemaivorbind despre schimbarea modului nostru de gîndire cu privire la ce înseamnă ele sau măcar despre o dezbatere publică pe măsura importanţei temei – se pare că ne va lipsi şi de acum încolo. Sau ne va lipsi şi mai mult. O fi de vină criza economică? Mai precis, modul în care ea se defineşte şi se gestionează? Sau faptul că supravieţuirea materială ne va ocupa tot timpul? Şi/sau că unii vor reuşi să ne dea de lucru cu această preocupare, în timp ce ei îşi vor rezolva, neobservaţi, propriile interese? Sau faptul că pasiunea comunicării în masă continuă să se manifeste prin scandalurile din marea politică? Este vorba aici pur şi simplude schimbarea puterii, proces de-a lungul căruia dispar anumite lucruri care erau cît de cît fixate? Desigur, nu se schimbă legile de pe o zi pe alta. Mă refer aici, în primul rînd, la ordonanţe de urgenţă, la notificări ministeriale şi la alte tipuri de reglementări, mai vulnerabile în condiţiile schimbării de regim sau, cel puţin, de culoare guvernamentală. Sau vom fi confuzi în legătură cu această temă ca urmare a combinaţiei între o „dreaptă“ şi o „stîngă“ (e drept, de mult fiind de neidentificat cu valorile cu care le-am asociat), care va crea sau nu o mixtură între ideologia/