ARD şi USL îşi lansează săptămâna aceasta programele de guvernare, evenimente care vor fi urmate la scurt timp de startul oficial al campaniei electorale. S-a dezbătut intens până acum faptul că în componenţa viitorului Parlament au şanse de a intra o sumedenie de neaveniţi, ceea ce va dăuna masiv prestaţiei noului Legislativ şi multor principii care dau consistenţă ideii de bună guvernare.

Cum însă acest capitol a fost deja închis de partide, formaţiunile ignorând aproape total avertismentele şi îngrijorările exprimate în spaţiul public, tot ce ne-a mai rămas de făcut este să contemplăm programele de guvernare cu care se lansează la apă.

În general, aceste documente, care prezintă viziunea clasei politice despre cum trebuie condusă România în următorii patru ani, sunt năpădite fie de exprimări vagi (ex.: agricultura este o prioritate, iar România trebuie să ajungă un mare exportator de grăunţe - fără detalii despre cum se va şi face asta), fie de promisiuni tâmpe, formulate în dispreţul situaţiei concrete a economiei (ex.: mărim salariile cu x%, majorăm pensiile cu "y" procente sau reducem TVA-ul cu "z" puncte).

Cum, pe lângă toate astea, ni se mai spune de fiecare dată că la finalul celor patru ani de guvernare ogoarele vor fi brăzdate de mii de kilometri de autostrăzi, că absorbţia fondurilor europene va zbura cât colo şi că taxarea şi impozitarea vor fi în sfârşit juste, ne-am putea pe drept întreba de ce mai merită studiat acest gen de literatură numit program de guvernare, şi în anul electoral 2012?

Ei bine, ar fi câteva motive, iar asta se datorează mai cu seamă contextului economic special din România şi UE, cu alte cuvinte, crizei. O criză care, dând toate semnele că se va prelungi, face interesante programele de guvernare ale ARD şi USL nu atât prin ceea ce conţin, cât prin ceea ce nu spun sau prin ceea ce stă prins în formulări ca