Bobita de piper
Salvare de salvgardare
Cum zicea si Regele Mihai in seara de 23 august 1944, traim momente importante pentru tara. Fiecare clipa scurta ne apropie de acel 1 ianuarie 2007, ora zero, zi si ora care sa consacre integrarea noastra deplina in UE.
In tot acest context, un singur stres: clauza de salvgardare.
Guvernul actual e un guvern bun. Dupa unii autori, cel mai bun de la ’89 incoace si probabil chiar de mai multa vreme incoace. Problema este ca, asa fiind situatia de ansamblu, guvernul mai are si cateva mici probleme. Iar unele dintre aceste probleme sunt chiar esentiale.
Marea noastra spaima este ca tocmai aceste probleme ar putea, la o adica, sa ne stea-n gat ca un dumicat nemestecat.
Ce s-ar putea face intru diminuarea riscurilor? Cativa oameni de bine, sa le spunem deocamdata Popescu, Ionescu, Georgescu, Florescu si Dumitrescu, s-au intalnit intr-una din serile trecute la Laptaria lui Enache si au cautat sa creioneze o solutie care a fost denumita pe loc de catre domniile lor "salvare de salvgardare".
Aceasta solutie voi cauta sa v-o prezint in randurile care urmeaza. O solutie cu prolog, continut si epilog.
Prologul e din istorie. La inceputul anului de gratie 1866, proaspat-unitele Principate Romane treceau printr-o perioada foarte zbuciumata. Cuza jos, reformele in plop, chiar si Unirea era pusa la indoiala. Situatia s-a rezolvat rapid si providential prin aducerea pe tronul tarii a unui principe strain. Carol de Hohenzollern.
Un neamt serios, de neam bun. Un tip harnic si muncitor. Omul s-a apucat serios de treaba – adica a stiut sa-i puna la treaba chiar si pe cei care taiau frunza la caini – iar cancelariile Europei s-au inghesuit care mai de care sa ne laude si sa ne recunoasca.
Fine del primo tempo.
Secondo tempo.
In Romania anului 2005,
