În cele mai favorabile sondaje de opinie, justiţia se bucură de încrederea a 29% dintre români. La bilanţul de luni al activităţii pe 2010 a Ministerului Public, procurorul general al României a prezentat rezultatele unei cercetări sociologice, din care rezultă că oamenii agreează, în proporţie de aproape 75%, acordarea de puteri sporite procurorilor. Este vorba, în principal, de dreptul procurorului de a reţine preventiv o persoană pentru mai mult de 24 de ore, respectiv 48 sau 72 de ore.

De unde această diferenţă, între cei doar 29% care au încredere în justiţie şi cei 75%, care au tot încredere în justiţie, din moment ce vor ca procurorii să aibă dreptul de a reţine o persoană câteva zile? Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de trist. Oamenii au, de fapt, mai multă încredere în procurori decât în judecători. Este trist pentru că, într-o societate normală, judecătorul este simbolul dreptăţii, al echilibrului, este ultima speranţă pentru un cetăţean aflat în conflict cu un altul sau cu statul, reprezentat de procuror.

Cum s-a ajuns la această situaţie aberantă, ştim cu toţii. Litigiile judiciare în România durează ani de zile, soluţiile judecătoreşti sunt diferite pentru situaţii sau fapte identice, judecătorii nu sunt sancţionaţi atunci când greşesc, procesele de mare corupţie - vechi de ani de zile - nu s-au judecat nici măcar pe fond. Şi exemplele ar putea continua. Practic, opinia publică vede doar munca procurorilor: stenograme, flagrante, propuneri de arestare, rechizitorii. Aceasta este însă doar etapa prealabilă a actului de justiţie. Justiţia o fac judecătorii şi nu procurorii. Cum însă rezultatele muncii judecătorilor se lasă aşteptate, tendinţa cetăţeanului este de a umple acest gol de dreptate cu altceva. Spre exemplu, cu dreptul procurorilor de a dispune reţinerea unui inculpat pentru câteva zile. Mai ales că s-a văzut că, de cele mai