De modificarea Constitutiei avem noi nevoie cand somajul creste, pensiile si salariile par tot mai neindestulatoare, iar ratele la banca sunt o problema pentru tot mai multi romani? La fel de bine ne putem intreba de ce sa ne mai spalam pe dinti cand avem hepatita sau de ce sa ne taiem unghiile cand ne doare maseaua.
Da, avem mare nevoie de modificarea Constitutiei pentru ca foarte multe dintre blocajele si anomaliile care macina societatea romaneasca isi gasesc originea in infrastructura legislativa insuficienta, inadecvata sau de-a dreptul aberanta. Sa ne amintim de cate ori in ultimii 5 ani Curtea Constitutionala a fost pusa sa arbitreze conflicte izvorate din prevederile ambigue ale legii fundamentale.
Privita din aceasta perspectiva, insistenta, cu care presedintele Traian Basescu urmareste declansarea pocesului de modificare a Constitutiei este perfect legitima. In plus, este un proiect asumat, dublu validat prin votul electoratului, atat la referendum cat si la alegerile prezidentiale. E drept, in Romania se poarta abandonarea proiectelor imediat ce ele si-au consumat potentialul electoral, asa ca un gest de consecventa si normalitate trebuie salutat, nu privit cu suspiciune.
Dar daca necesitatea modificarii Constitutiei e greu de contrazis cu argumente de buna credinta, continutul acestor modificari e plin de capcane.
Din start trebuie sa spunem ca o modificare limitata strict la cele doua aspecte supuse referendumului din noiembrie este total insuficienta. Ele nu trebuie sa lipseasca, desigur, pentru ca poporul, mai mult sau mai putin informat, s-a pronuntat totusi asupra lor. Dar e nevoie de mult mai mult, dupa cum se arata si in raportul comisiei special constituite la Cotroceni sub conducerea profesorului Ioan Stanomir.
In primul rand, e nevoie de o clarificare a raporturilor dintre principalele
