Ţara noastră se regăseşte de mai mulţi ani pe ultimele locuri în topurile mondiale privind infrastructura, politicile guvernamentale, fiscalitatea, agricultura şi piaţa muncii. Din 139 de state analizate într-un raport asupra competitivităţii globale, România se regăseşte pe poziţii mai joase de 130 la cinci indicatori esenţiali.

Consultaţi Raportul competitivităţii mondiale

Ştim prea bine cu toţii că infrastructura noastră e într-o stare avansată de degradare, că taxele şi impozitele sufocă mediul de afaceri, că agricultura se face cu mijloace rudimentare sau că Guvernul vine cu reglementări pe care nu le-a negociat cu partenerii sociali. Ceea ce nu s-a observat până acum este însă că la aceşti indicatori stăm atât de rău încât România se regăseşte pe ultimele locuri în topurile mondiale. Cel mai recent raport asupra competitivităţii globale ne plasează cu aceşti indicatori pe locuri dintre cele mai joase, respectiv peste 130 din 139.

Cel mai rău stăm la capitolul „transparenţa politicilor guvernamentale, unde ocupăm locul 137 din cele 139 de ţări analizate. Urmează, bineînţeles, calitatea infrastructurii per ansamblu (locul 136) şi calitatea drumurilor în special (locul 134). Efectele taxelor româneşti asupra mediului de afaceri sunt atât de nocive, încât ţara noastră a ajuns pe locul 131 în lume din acest punct de vedere şi, în fine, la capitolul rezervat politicilor agricole suntem pe locul 130 din 139. Alte puncte nevralgice, semnalate de experţii în economie, ar fi incapacitatea firmelor de a prelua inovaţiile create de inventatori sau de centrele de cercetare, incapacitatea firmelor de a integra studenţi încă din timpul anilor de studii (internship) şi interesul scăzut al tineretului studios pentru integrarea pe piaţa muncii. În fine, realizatorii Raportului Global asupra Competitivităţii au enumerat problemele specifice care îi împiedică pe