Lumea de maine este in buna masura cea pe care o cunoastem astazi. Cea mai mare parte a celor ce vor trai in 2050 sunt contemporani cu noi, iar printre nepotii nostri ii putem intalni chiar si pe cei ce vor popula planeta in 2100. Viitorul este modelat intr-o masura nebanuita de factorul demografic, care, desi foarte predictibil datorita inertiei mari a principalilor parametri, este adesea trecut cu vederea in planurile si masurile luate astazi. Mai ales in cazul Romaniei, factorul demografic va determina constrangeri extreme si multe din deciziile de politica economica sau sociala de astazi se vor dovedi inaplicabile sau nesustenabile pe termen lung daca sistemul institutional si populatia, in general, vor continua sa ignore aceasta bomba cu efect intarziat.
Exista numeroase proiectii ale evolutiei demografice la nivel mondial, pe regiuni sau pe tari. Desi ele pot sa difere in detalii, toate ajung la un rezultat comun: populatia lumii continua sa creasca, insa ritmul acestei cresteri are o tendinta clara de diminuare. Banca Mondiala prognozeaza ca, de la 6,5 miliarde de locuitori ai planetei in 2005, se va ajunge la 9 miliarde in 2050, rata anuala de crestere reducandu-se treptat de la 1,1 la suta in 2005 la 0,3 la suta in 2050. Media mondiala ascunde insa mari discrepante pe regiuni: cresterea populatiei se inregistreaza in tarile cu venit scazut si mediu, in timp ce in tarile cu venit ridicat numarul locuitorilor va ramane aproape neschimbat. China, care a adoptat de multa vreme o politica demografica restrictiva, are o crestere moderata, de la 1,30 la 1,39 miliarde locuitori. Multe tari dezvoltate vor cunoaste o scadere a populatiei: Japonia, spre exemplu, va trece de la 128 milioane locuitori in 2005 la 98 milioane in 2050. Cresterea pe care o vor inregistra cateva tari dezvoltate provine atat din sporul natural, cat si din imigratia de care ben
