„Criza politică declanşată în 2012 în România a scos la iveală slăbiciunile unei tranziţii dureroase şi incomplete spre normele acceptate prin aderarea la UE. Acalmia din 2013 este însă doar temporară”, scrie Traian Sandu, profesor la Universitatea Sorbonne Nouvelle într-un capitol dedicat României din ediţia 2014 a Raportului Mondial Anual privind Sistemele Economice şi Strategii realizat de Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale.
Redăm integral textul publicat de profesorul universitar Traian Sandu în Raportul Mondial Anual privind Sistemele Economice şi Strategii (RAMSES) realizat de Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale.
***
Criza politică declanşată în 2012 în România a scos la iveală slăbiciunile unei tranziţii dureroase şi incomplete spre normele acceptate prin aderarea la UE. Acalmia din 2013 este însă doar temporară.
Responsabilii europeni au „descoperit” slăbiciunile democraţiei româneşti în vara lui 2012, odată cu referendumul în vederea demiterii preşedintelui. Au dat însă dovadă de o discreţie maximă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în 2004, când au intervenit pentru a evita falsificarea alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase.
Paradoxul a fost motivat atunci de imposibilitatea aplicării unei sancţiuni pentru o ţară candidată la UE, în timp ce etica politică impusă prin procesul de extindere ar fi cerut o atitudine total opusă. Nimic nu a asigurat că o astfel de situaţie nu se va repeta după aderarea la UE.
Păcatul originar al unei complezenţe relative faţă de unele ţări candidate a făcut să pară criticile europene din vara anului 2012 drept tardive sau ipocrite.
Momentul de acalmie instalat în coabitarea dintre Preşedinţie şi Guvern şi garanţiile de linişte date de premierul Victor Ponta partenerilor europeni nu exclud în niciun caz alt
