Altarul din Isenheim
Paştele este cea mai mare sărbătoare creştină, iar anul acesta este sărbătorit simultan de toţi creştinii, fie ei catolici, protestanţi sau ortodocşi, dimensiunea ecumenică a acestei mari sărbătoriri fiind privită ca o speranţă de întreaga creştinătate. Creştinii au serbat dintotdeauna Învierea lui Christos, dar nu întotdeauna în aceeaşi zi. În Egipt, Grecia, Palestina şi în Occident se serba Paştele în ziua cea mai apropiată de 14 nissan. La Sinodul Ecumenic de la Niceea din 325 s-a stabilit modul de calcul al datei Paştelui. Învierea Domnului este unicul eveniment crucial aducător al celor mai profunde şi persistente efecte asupra întregii creaţii, începând însă cu omul lăuntric din fiecare. Paştele este eternitate. A te afla în liturghie, în slujbă, înseamnă a intra în Împărăţie.
La Colmar, Patimile după Matei
Altarul lui Mathias Grünewald este o adevărată capodoperă a picturii în care fiecare imagine povesteşte despre misterul morţii şi al învierii lui Christos. Acela al vieţii din fiecare om.
Colmar, un oraş din Alsacia, mai mult teutonic decât francez, a aparţinut atât Germaniei, cât şi Franţei, la care s-a întors după 1919. În centrul oraşului se află Muzeul „Unterlinden", care conţine această capodoperă a artei renane, „Altarul de la Isenheim", transferat aici în 1792. Totul a început la sfârşitul secolului al XV-lea, când Jean d'Orlier i-a comandat lui Nikolaus von Hagenau un altar cu o sculptură în lemn. Mort la Orlier în 1490, îi urmează sicilianul Guido Guersi, care îi încredinţează opera lui Mathias Grünewald, pictorul german a cărui biografie este încă o enigmă. În orice caz, între 1512 şi 1516, Grünewald lucrează la altar, realizând patru panouri pictate, precum o carte colorată, ale cărei pagini se deschid în două momente succesive. Sculptura a fost realizată de Von Hagenau.
Bunavestire în viziunea l
