Aşa cum InterAgro, cel mai mare consumator de gaze din România, a putut cumpăra doar resurse de producţie internă şi este acum anchetat de DIICOT, şi alte companii industriale - mari consumatori de energie şi gaze - au primit facilităţi de acest tip de la stat. În spatele fiecărui contract stă câte o poveste cu lobby-uri la Cotroceni şi la Guvern, cu valize de bani sau cu stenograme din care reies câte presiuni s-au făcut pentru preţuri preferenţiale.

„Adevărul" vă prezintă lista completă a acestor „şmecheri industriali" şi cum au ajuns ei să beneficieze de energie şi gaze ieftine.

Alro Slatina

Toată lumea cunoaşte povestea legăturii dintre Alro Slatina şi Hidroelectrica, cel mai ieftin producător de energie din România.

Contractul dintre cele două companii datează din 2005, când Alro a preluat acest contract de la Energy Holding, o altă firmă faimoasă din sectorul energetic.

Citiţi şi Ioan Niculae şi tunul gazelor.

Alro a făcut apoi demersuri la Cotroceni şi la toate instituţiile cu putere de decizie în sectorul energetic pentru a obţine un preţ al energiei care să depindă de cotaţiile aluminiului.

În 2007, Codruţ Şereş, care era atunci ministru al Economiei, a prezentat un „bileţel" semnat de preşedintele Traian Băsescu. Acesta era de fapt un memoriu trimis de Alro la Cotroceni prin care cerea curent de la Hidroelectrica, pe care preşedintele scrisese „Rog analizaţi şi dispuneţi măsuri în conformitate cu interesele Guvernului şi, dacă este posibil, şi cu interesele economiei naţionale".

Tot din epopeea Alro fac parte şi stenogramele care îl implicau pe Theodor Stolojan şi pe Dorin Cocoş, dar şi povestea valizei cu bani care circula prin Ministerul Economiei.

Mai citiţi: Cursă specială Mediaş-DIICOT pentru angajaţii Romgaz.

În primăvara 2010, Guvernul a aprobat un memorandum prin care industria