Prin rivna lui au fost translati pe romaneste peste o suta de poeti (neo)greci, iar vreo 20 de poeti romani (intre care si citiva ieseni ) au putut fi cititi in limba lui Kavafis, a lui Seferis si Elytis. Exista, fara indoiala, o conjuctie a astrelor care ne determina destinul. M-am casatorit pe 4 octombrie, in urma cu 40 de ani. Sotia mea, o Balanta care ne-a tinut in echilibru, s-a nascut pe 22 septembrie. Cind trupul ei s-a frint, macinat dinlauntru, a aparut nora, Irina, nascuta pe 22 septembrie... Am fost prieten, la catarama si la sah, cu Ioanid Romanescu, nascut pe 4 octombrie (1937). Dupa ce am descoperit coincidenta si ne-am amuzat, amicitia noastra a capatat, parca, noi impulsuri. Intre cei, nu multi, da' buni, care-l frecventam pe Ioanid, cu patima poeziei, dar si a ludensului, se insinua uneori o figura aproape ciudata, amestec paradoxal de efuziune, exaltare si rectractibilitate. O mimoza, as zice, daca aceasta intruchipare s-ar potrivi unui barbat. Un arici, mai degraba. Se lansa repede in peroratii, dar era suficienta o simpla ironie, strecurata de cineva, spre a-l face sa se inchida in sine si sa taca ostentativ. Pret de un minut-doua, intrucit grecului din el, vivace si (peri)patetic, ii era peste poate sa nu aduca mereu, intr-o disputa, noi argumente si contraargumente. Andreas Rados, Grecul - caci despre el este vorba. Nascut - aflu abia acum - pe 4 octombrie, in urma cu sapte decenii. Si doar cu un an dupa Ioanid. E o predestinare - nu? - ca insi nascuti in aceeasi zi, dar in ani diferiti si chiar in tari diferite sa se intilneasca sub semnul aceleiasi pasiuni si/sau vocatii. Il stiam, vag, din studentie, cind era asistent "de rusa", ca si celalalt grec, Trocin, ambii esuati pe pamint romanesc dupa razboiul fratricid grec din anii '46-'49. Cind au pornit-o in bejenie, erau niste copii, prinsi de vitregia vremurilor. Au invatat, la noi, nu doar lim