* Galaţiul are probleme grave cu poluarea Dunării * Finalizarea epurării – bani sunt, lipseşte voinţa * Vorbe frumos curgătoare şi documente cu „abateri grave” * Licitaţie cu repetiţie, contestaţii şi deznodământ în ceaţă *
Binecuvântat de ape ca niciun alt judeţ, Galaţiul se codeşte să le epureze după ce le uzează din plin. Şi asta cu toate că Uniunea Europeană impune racordarea integrală la canalizare şi staţii de epurare până în 2019.
În ritmul de până acum însă, s-a calculat că abia în 12 ani se va atinge 100% racordare la canalizare, iar epurarea integrală abia în 29 de ani (!). UE încă mai speră şi pune la dispoziţie fonduri generoase şi nerambursabile – 100 de milioane de euro numai pentru judeţul Galaţi, alţi 30 de milioane fiind contribuţie locală.
Doar că operatorul judeţean de apă-canal e incapabil să finalizeze licitaţiile pentru a cheltui bănetul.
Brăilenii dau clasă cu apă chioară
Pe 16 noiembrie 2011, vecinii noştri cofluviali îşi inaugurau staţia de epurare la normele europene valabile din 2019, iar fostul primar al Galaţiului se lăuda că şi a noastră va fi gata curând.
Primul oraş cu ieşire la Dunăre care a inaugurat o nouă staţie de epurare a apelor uzate este Isaccea, apoi Drobeta Turnu Severin în iulie 2011. Tulcea a construit cam 55-60 la sută, Măcinul cam tot aşa, Sulina doar 40 la sută.
Practic, doar staţia brăilenilor întoarce în Dunăre ape perfect curate, inclusiv microbiologic. A gălăţenilor va face asta – cică – după 2015. Deşi, la cât a durat ISPA, triplu de cât se prevăzuse, e posibil ca în 2019 să fim tot pasibili de amenzi europene pentru poluare…
Licitaţie pe „vorbe”
Staţia de la Galaţi, făcută prin ISPA şi inaugurată anul trecut, a costat peste 20 de milioane de euro. Asigură doar decantarea apei şi fermentarea nămolului. Pentru neutralizarea microbiologică şi chimică a apei,
