Cel mai bogat român al momentului, Dinu Patriciu, este, în mod cert, un adversar declarat al monedei unice europene. Şi, evident, un iubitor de dolari, devreme ce a admis, cu un prilej recent, că în această monedă îşi păstrează micile economii obţinute onest, prin vânzarea Petromidia. Din poziţia relaxată ce şade bine oricărui miliardar ce se respectă, domnia sa emite, periodic, sfaturi către naţiune.
Ultimul dintre acestea este adresat direct Băncii Naţionale a României, mustrată că şi-ar fi propus ca ţintă adoptarea euro : “Staţi cu leuţul nostru, aşa apreciat, depreciat, bucuroşi le-om duce toate.Nu renunţaţi la o parte importantă a suveranităţii. Moneda unică, duce şi la fiscalitate comună, ceea ce înseamnă frână pentru ţările în curs de dezvoltare. Punct. Nu trebuie dovedită, argumentată. În momentul în care vei fi impozitat într-un nivel pe care îl vor creea alţii, nu mai ai nici o şansă să creşti peste nivelul lor de creştere. Poate e simplist spus, dar e adevarat”- a zis dl. Patriciu. Nu ştiu ce anume îl face pe distinsul să postuleze cu atâta suficienţă că euro nu-i de bine, în afara sumelor consistente în dolari din conturile personale. Probabil simte că pierde teren în favoare lui Gigi Becali.De aceea, în mod normal, n-ar trebui băgat în seamă. Dinu Patriciu vorbeşte prostii. Punct. Poate e simplist spus, dar e adevărat. Spre deosebire de domnia sa, care crede că ceea ce spune nu mai trebuie argumentat, am să încerc să demonstrez asta.
În primul rând, adoptarea euro ca proces, nu este ţinta BNR, ci o obligaţie a României, care, odată primită cu drepturi depline în Uniunea Europeană, va trebui la un moment dat să adere la eurozonă. Ca atare, indiferent cât de mult îi pute domnului Patriciu clubul European, pe care l-a calificat cu o altă ocazie drept un al patrulea Reich, renunţarea la adoptarea euro nu este posibilă, decât dacă România iese