Adolescenta din Liceul Pedagogic urmează cursuri de canto în paralel cu şcoala şi de un an de zile este vocea feminină a unei trupe de muzică rock şi blues, Hyperion.

La început, Ana Maria îi imita pe cântăreţii care apăreau la televizor şi îi avea ca spectatori pe părinţi sau pe bunici. "Prima dată m-au remarcat părinţii mei, normal. Chiar dacă îi oboseam cu cântatul, la un moment dat au zis că dacă tot îmi place să cânţi, să o fac serios. Astfel, pe vremea când aveam vreo 11 ani, am ajuns la doamna profesoară de muzică Stănescu, de la Palatul Copiilor, cu care am făcut trei ani de canto. Talentul cred că îl moştenesc de la bunicul meu, care cânta la nunţi. Pentru el am învăţat şi câteva cântece de muzică populară, pe care i le mai cânt când trec pe la el", povesteşte Ana Maria.

A ajuns repede în faţa unor spectatori adevăraţi iar prima experienţă a fost de neuitat. „Prima apariţie a fost pe scena Palatului Copiilor, pe vremea când mă pregătea doamna Stănescu. Era un spectacol de 1 iunie, cu mulţi părinţi printre spectatori. Aveam trei piese de interpretat dar tremuram de emoţie şi ajunsesem să spun că plec, să las pe altcineva să cânte în locul meu. Am cântat şi a fost frumos. Mi-a plăcut să văd satisfacţia din ochii oamenilor. Acum mai am mici am emoţii doar la festivalurile mari", spune cântăreaţa Ana Maria Prună.

Hyperion, o nouă provocare

A ajuns apoi pe mâna unui profesor care i-a şi găsit un rol într-un proiect muzical: grupul Hyperion. „Un coleg de şcoală m-a adus la domnul profesor Nica, cam acum doi ani, şi a început o colaborare care a evoluat treptat în mai multe concursuri, festivaluri, diverse ocazii. La început cântam muzică uşoară, muzică clasică, şi treptat am trecut pe folk, blues şi puţin rock. Am ajuns aici pentru că domnul profesor căuta o vocalistă pentru grup iar un coleg de-al meu care făcea chitară cu dumnealui m