Trei sunt subiectele pe care coperta numărului de vară al revistei Medica Academica (nr. 29, iulie-august 2012) le propune cititorilor săi. Primul dintre acestea este un interviu realizat de prof. dr. Irinel Popescu, pe tema personalizării tratamen­tului cancerului. Răspunde la întrebări prof. dr. Victor Velculescu, de la Universitatea Johns Hopkins. Plecând de la progresul major înregistrat în analiza genetică tumo­rală, de la generalizări la cazuri individua­lizate, profesorul Velculescu este încrezător în viitor: „Tratamentul cancerului se va trans­forma în viitorii ani într-o terapie indivi­dualizată bazată pe caracteristicile prezente în cancerul fiecărui pacient. Metodele gene­tice vor ajuta la diagnosticarea cancerului, la clasificarea sa, la determinarea prognostică şi la terapia ideală“. Desigur, după cum cititorii „Vieţii medicale“ deja ştiu şi din interviul realizat de Alice Ţuculescu, publicat în mai 2012, Victor Velculescu nu este un observator al evoluţiei domeniului, ci unul dintre pionierii de seamă ai progresului în analiza genomică tumorală, de la fun­damentarea conceptului de transcriptom (analiza în ansamblu a tuturor genelor exprimate într-o celulă şi a nivelului lor de exprimare), în 1997, pe baza unei metode dezvoltate tot de grupul de la Johns Hopkins (metoda SAGE) cu doi ani înainte, la cariotiparea digitală (2002), până la ima­ginarea analizei personalizate a terminaţiilor ADN rearanjate (metoda PARE), în 2010. Întrebările la care răspunde, de această dată, cercetătorul născut în România, au menirea de a lămuri unele aspecte greşit înţelese de presa (generalistă) din România, cum ar fi faptul că „metoda [PARE] permite desco­perirea rearanjăr Publicitate ilor (translocărilor) genetice în tumori care au fost îndepărtate chirurgical sau în biopsii ale tumorilor existente“, fiind utilă în monitorizarea evoluţiei, dar nu în stabilirea di