Fructe proaspete, zahăr, lămâie, uneori puţin vin sau şampanie, musai de cea mai bună calitate şi gata... băutura. Este ideală în după-amiezile toride de vară, pentru că este răcoritoare şi are toate atuurile unei băuturi fine şi extrem de savuroase.

ISTORIC

Deşi originea sorbetului este disputată şi astăzi, legenda spune că împăratul Nero a inventat băutura în secolul I î.Hr., el trimiţându-şi scalvii să aducă gheaţă de pe crestele Munţilor Alpi. Aceasta era preparată pentru serbările date de împărat, cu nectar, miere şi vin. De asemenea, şi chinezii foloseau gheaţă, pastă de fructe şi sucuri pentru a prepara o băutură asemănătoare încă de acum câteva mii de ani.

Deserturile congelate au fost aduse în Franţa pe la 1533, când Catherina de Medici s-a măritat cu ducele de Orléans, care avea să devină regele Henric al II-lea. Până la sfârşitul secolului al XVII-lea, sorbetul a fost servit pe străzile Parisului, mai târziu ajungând în Anglia şi în restul Europei.

Pentru o lungă perioadă (câteva secole), producerea sorbetului depindea de aprovizionarea cu gheaţă. Gheaţa era adusă din munţi sau iazuri şi păstrată în puţuri sau depozite de gheaţă. Stocarea în "camere frigorifice", aflate adânc în pământ, a făcut ca gheaţa să poată fi păstrată pentru o perioadă de câteva luni sau chiar ani. Din cauza procurării anevoioase a ingredientului de bază, sorbetul era un apanaj al bogaţilor care îşi permiteau să facă rost de ingredientul de bază - gheaţa. Pentru mai mult de 100 de ani, reţeta şi gusturile au fost doar privilegiul nobililor Europei.

AROME RAFINATE

Sorbetul se face în principal din apă fructe şi zahăr. Se poate adăuga lichior, vin sau şampanie. La dineurile elegante, sorbetul se serveşte între două feluri de mâncare, tocmai pentru a răcori gura şi a pregăti papilele gustative pentru felul următor. În