Un prim element de noutate adus de Noul Cod civil cu privire la situaţia minorilor este posibilitatea emancipării acestora. Astfel, dacă au împlinit vârsta de 16 ani, aceştia pot dobândi capacitatea deplină de exerciţiu, numai dacă există motive temeinice.
Capacitatea minorului de a încheia acte juridice (art. 41-43).
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu poate încheia singur decât acte de conservare; acte de dispoziţie de mică valoare, care au caracter curent şi se execută pe loc (legiuitorul are în vedere acele contracte de vânzare care se încheie uzual şi de minori, precum cumpărarea rechizitelor şcolare ori a alimentelor); la fel şi acele acte expres arătate de lege. În rest, actele se încheie în numele minorilor de către reprezentanţii lor legali.
Minorul care a împlinit 14 ani poate încheia acte juridice în nume propriu, cu încuviinţarea părinţilor şi, atunci când legea prevede expres, cu autorizarea instanţei de tutelă. Acesta poate încheia singur acele acte pe care le poate încheia şi minorul sub 14 ani, la care se adaugă actele de administrare ce nu-l vatămă.
Ocrotirea minorului. Cu privire la ocrotirea minorului intereseaza normele referitoare la tutelă. Cu titlu preliminar însă, cum toate aspectele privind protecţia în sens larg a minorilor sunt de competenţa instanţei de tutelă se va prezenta conţinutul acestei noţiuni.
Instanţa de tutelă nu este definită ca atare de lege. Art. 107 alin. 1 spune că: procedurile prevăzute de cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită instanţa de tutelă; iar art. 265 (poziţionat în cartea a II-a, referitoare la familie) arată cum: toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsu
