Cum va fi vremea, în această primăvară, este un pariu al meteorologilor din toată Europa. Cum va fi temperatura geopolitică, în următorii patru ani, este un angajament al superputerii lumii. Ce a luat forma unui descântec politic - rostit, în Bavaria, de vicepreşedintele Statelor Unite. Dacă memoria nu mă înşeală, descântatul este soluţia aleasă când se constată un dezechilibru în starea de normalitate a unui individ sau a unei colectivităţi, executantul fiind de regulă o femeie în vârstă, o “doftoroaie”, mai rar un bărbat în etate, supranumit şi “fermecător”. Ei bine, “fermecătorul” pentru descântecul de sperietură - dorit de Europa - a fost, mai zilele trecute, vicepreşedintele Joe Biden, care a poposit la Conferinţa pentru Securitate, organizată anual la München. Nu aş fi scris aceste rânduri, dacă nu aş fi fost anterior martor la vaiete autohtone, din partea unor semeni ce se pretind informaţi, care dădeau ca sigură “luarea mâinii de pe Europa”, de către Unchiul Sam, de peste Ocean. Ceea ce nu s-a petrecut şi nici nu o să se întâmple. Până la descântecul, vorba vine, a lui Biden, merită menţionate o glumă, un pariu şi un semnal aparţinând lui John Kerry, noul secretar de stat. Evident al SUA. Gluma – savurată de asistenţă – a constat în faptul că diplomatul Kerry s-a întrebat, retoric, surâzând, cu subînţeles, dacă un bărbat mai poate să conducă Departamentul de Stat, girat, cu pasiune şi devotament pentru ţară, în ultimii ani, de HillaryDiane RodhamClinton. Pariul – lansat fără alte precizări – este acela de a urca pe înălţimi mari, probabil atât pe aceea unde se află clădirea Congresului SUA – pentru a explica şi obţine sprijinul necesar unor iniţiative de anvergură -, cât şi pe cele prefigurate drept obiective supreme ale politicii externe americane, în următorii patru ani. Semnalul? Elegant. Şi necesar. Astfel, susţine John Kerry, preşedintele Barack Oba