În timp ce Parlamentul tocmai dezbate proiectul de Lege a cinematografiei, diverse posturi de televiziune au programat, în ultimul timp, filme româneşti, parcă pentru a ne aminti "ce-am avut şi am pierdut". Nu numai producţii "de autor", precum Concurs de Dan Piţa, dar şi produse de succes popular, precum seria de BD-uri. (Precizări pentru tineri: iniţialele BD vin de la "Brigada Diverse"; este vorba despre comedii cu miliţieni - aşa se numeau poliţiştii pe vremea comunismului - şi nişte infractori simpatici şi, dacă pot spune astfel, benigni). În ultimii ani, filmele româneşti au mai fost date pe diverse posturi TV, unele chiar de mai multe ori, fără cine ştie ce ecouri. De data asta însă nu mică îmi fu surpriza citind în ziar că BD-ul programat pe PRO TV în prime-time a avut o audienţă mai bună decît filmul cu Bruce Willis transmis în acelaşi interval de timp pe Antena 1. Pe Tele 7 abc, cîteva filme româneşti au avut, de asemenea, o audienţă bună. La fel şi excelentele filme ruseşti (de la Al 41-lea la Gară pentru doi şi de la Moscova nu crede în lacrimi la Siberiada). Ar merita făcut un studiu care să explice motivaţiile celor care au optat pentru aceste filme: la începutul anilor '90, a programa un film în care se vorbeşte cu "tovarăşe" atrăgea automat calificarea de "neocomunism". Ar fi, de asemenea, interesant de studiat cum privesc tinerii de 20 de ani filmele (româneşti sau ruseşti) din anii '70 sau '80, cum reuşesc să "comunice" cu acea lume care nu a fost şi a lor. În lipsa acestui studiu, ne putem închipui că tinerii au nevoie de oarece "note explicative" pentru a înţelege unele date contextuale, dar se uită la BD -uri şi la celelalte filme produse în perioada comunistă cu detaşare şi naturaleţe, neavînd moştenirea de percepţii şi experienţe din epocă pe care o au cei mai în vîrstă. Privirea tinerilor este curată din punct de vedere ideologic, în or